Toate definitiile

EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.

A expropria ≠ a împroprietări

EXPROPRIÁ vb. I. tr. 1. (În orânduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].

EXPROPRIÁ vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr. exproprier)

*expropriéz v. tr. (fr. exproprier, d. lat. ex, afară din, și proprius, propriŭ). Privez pe cineva de proprietate despăgubindu-l, maĭ ales p. utilitate publică.

expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)