Toate definitiile
EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage.
EŞAFODÁJ s. v. schelă.
EȘAFODÁJ s.n. 1. Schelă (pentru lucrul la înălțime al muncitorilor). 2. (Fig.) Ansamblu de fapte, de argumente etc. mai mult sau mai puțin utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. [Var. eșafodagiu s.n. / < fr. échafaudage].
EȘAFODÁJ s. n. 1. construcție provizorie, pentru lucrul la înălțime al muncitorilor. 2. (fig.) ansamblu de fapte, argumente, date etc. utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. (< fr. échafaudage)
*eșafodáj n., pl. e (fr. échafaudage). Schele, lemnărie în prejuru [!] uneĭ construcțiunĭ.