Toate definitiile

EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec.

EŞÉC s. 1. insucces, nereuşită, (rar) neizbândă, (livr.) fiasco, (fam.) chic. (~ într-o acţiune). 2. v. cădere. 3. v. înfrângere.

EŞÉC s. v. şah.

Eşec ≠ reuşită, succes, victorie

EȘÉC s.n. Nereușită, insucces, înfrângere. [< fr. échec].

eșéc (eșécuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită. Fr. échec. – Der. eșua, vb., din fr. échouer.

EȘÉC s. n. nereușită, insucces. (< fr. échec)

*eșéc n., pl. urĭ (fr. échec, insucces, pl. échecs, jocu de șah. V. șah). Barb. Fiasco, cădere, nereușită, nesucces. A suferi un eșec, a face fiasco, a da chix. V. eșuez.

eșéc s. n., pl. eșécuri