Toate definitiile

FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credințele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face.

FÁCERE s. 1. v. confecţionare. 2. v. executare. 3. executare, execuţie, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. gătit. 5. v. pregătire. 6. v. aprindere. 7. v. comitere. 8. creare. 9. v. ge-neză.

FÁCERE s. v. naştere, parturiţie, procreare, procreaţie.

Facere ≠ desfacere

fácere f. Creațiune: facerea lumiĭ. Naștere: durerile faceriĭ. Acțiune, faptă (în general): o facere de bine (maĭ des: o binefacere).

fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri