Toate definitiile

FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.

FÁCHIE s. (pop.) văpaie, văpaiţă, (Munt.) masala, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peştii.)

FÁCHIE s. v. faclă, făclie, torţă.

fáchie (fáchii), s. f. – Făclie. Lat. fac(ŭ)la (Pușcariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR), cf. it. fagola (abruz. fárchia), sp. faja (cf. Menéndez Pidal, RFE, 1920, 9), santander. laja, port. facha. Este dublet de la făclie, cf. Hasdeu, Posteritatea lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21.

-FACHÍE elem. faco-.

fáche și fáchie f. (lat. fácula, d. fax, fácis, torță, făclie; it. fágola, pv. falha, vfr. faille, sp. hacha, pg. facha. V. faclă). Est. 1) Un fel de făclie de coajă de mesteacăn care se aprinde noaptea p. a atrage păstrăviĭ la lumină ca să-ĭ prinzĭ. Adv. Uscat fachie, uscat sfarog. 2) Bucată de lemn de foc rătundă [!] (de mărimea uneĭ făcliĭ). – La Dos. fachĭ, pl. fachĭurĭ, torță. În Bc. și șfachie. V. lumînare, lodbă, obleț, vălog, zeadă.

fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)