Toate definitiile
FACTÚRĂ2, facturi, s. f. Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din fr. facture.
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura.
FACTÚRĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Com-poziţie de o ~ aparte.) 2. v. conformaţie.
FACTÚRĂ1 s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva].
FACTÚRĂ2 s.f. Notă amănunțită (în ceea ce privește calitatea, prețul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< fr. facture].
FACTÚRĂ1 s. f. 1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.) 2. felul în care este alcătuită o operă artistică. (< fr. facture, lat. factura)
FACTÚRĂ2 s. f. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate. (< fr. facture)
*factúră f., pl. ĭ (fr. facture, d. facteur, factor, după lat. factura. V. făptură). Com. Notă detaliată de mărfurile vîndute și de prețurile lor. Formă, execuțiune, făptură: versurĭ, muzică de o bună factură.
factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer.
FACTURÁ vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer].
FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer)
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză