Toate definitiile

FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic.

FÁLNIC adj. 1. grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestuos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mândru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Vârfurile ~ ale munţilor.) 2. v. frumos. 3. glorios, strălucit, (înv.) fălos. (Un ~ viitor.)

FÁLNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megalo-man, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.

Falnic ≠ nearătos

fálnic, -ă adj. (d. fală). Mîndru, glorios, impunător: om, castel falnic. Adv. Cu fală: steagu fîlfîĭe falnic.

fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice