Toate definitiile

FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal.

FENOMENÁL adj. 1. v. extraordinar. 2. v. cumplit.

Fenomenal ≠ ordinar

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. Surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. De fenomen, de natura fenomenelor. [Cf. fr. phénoménal, it. fenomenale].

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. care ține de fenomen, de natura fenomenelor. (< fr. phénomenal)

*fenomenál, -ă adj. (d. fenómen; fr. phénoménal). Relativ la fenomen. Fig. Surprinzător, uĭmitor. Adv. În mod fenomenal.

fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále