Toate definitiile

FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum.

FERMÉNT s. 1. v. enzimă. 2. v. maia. 3. ferment selecţionat = drojdie selecţionată.

FERMÉNT s.m. 1. Enzimă. 2. (Fig.) Ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță. // (Și în forma fermento-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) fermentație”, „ferment”. [< fr. ferment, cf. lat. fermentum].

FERMÉNT¹ s. m. 1. enzimă. 2. (fig.) ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță. (< fr. ferment, lat. fermentum)

FERMENT²(O)- elem. „ferment, fermentație”. (< fr. ferment/o/-, cf. lat. fermentum, drojdie)

*fermént m. și n., pl. e și urĭ (lat. fermentum din fervimentum, d. fervére, a ferbe [!]). Chim. Substanță organică saŭ anorganică care produce fermentațiunea. Fig. Ceĭa ce produce orĭ întreține urile: ferment de discordie. V. aluat, țaĭcă.

fermént s. m., pl. ferménți