Toate definitiile

FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité.

FIABILITÁTE s. (TEHN.) siguranţă în funcţionare. (a unui mecanism.)

FIABILITÁTE s.f. 1. Totalitatea calităților unui sistem tehnic care determină capacitatea acestuia de a funcționa fără defecțiuni într-un interval de timp în anumite condiții date. 2. Mărime care caracterizează siguranța în funcționare a unui sistem tehnic în conformitate cu normele prescrise. ◊ Teoria fiabilității = ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor. [Pron. fi-a-. / cf. fr. fiabilité].

FIABILITÁTE s. f. 1. capacitate de funcționare a unui aparat, a unui sistem tehnic fără defecțiuni o perioadă îndelungată de timp. 2. ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor. 3. (biol.) probabilitate de supraviețuire a unui organism, exprimată prin vitalitate, capacitate de adaptare la condițiile de mediu. (< fr. fiabilité, engl. fiability)

*fiabilitáte (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiabilitắții