Toate definitiile

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

FIÁCRU s. v. birjă, trăsură.

FIÁCRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre].

fiácru (fiácre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker.

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre

FIÁCRU s. v. birjă, trăsură.

FIÁCRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre].