Toate definitiile

FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.

FILOMÉLĂ s. v. privighetoare.

FILOMÉLĂ s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomèle, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei].

filomélă (filoméle), s. f. – Privighetoare. Gr. φιλομήλη, prin intermediul fr. philomèle. Sec. XIX, cuvînt poetic din epoca romantică.

FILOMÉLĂ s. f. privighetoare. (< fr. philomèle)

*filomélă f., pl. e (vgr. philoméla, d. phílos, amic, și mêlon, măr, îld. mélos, cîntec, melodie). Poet. Privighetoare.

filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle