Toate definitiile
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.
FITÍL s. feştilă, (Transilv. şi Maram.) meci, (Bucov. şi Transilv.) şterţ. (~ de lampă.)
fitíl (fitíluri), s. n. – 1. Fir de bumbac, sfoară etc. care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr. fitil’. Tc. fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι, alb., bg. fitil, sb. fitilj. Sensul de „intrigă” există și în tc. și în ngr., cf. Graur, BL, IV, 79.
fitíl n., pl. urĭ și e (turc. fitil, d. ar. fetil; ngr. fitili, ftili, alb. bg. fitíl, sîrb. rus. fitilĭ). Fire de bumbac orĭ ĭască pusă în candelă orĭ la lampă ca să se îmbibeze cu uleĭ, petrol orĭ spirit [!] și să fie aprinsă. La ghĭulele orĭ artificiĭ, fitilu poate fi uns cu ceară orĭ cu praf de pușcă prefăcut în pastă orĭ lipit. La lumînare fitilu e sfoara în prejuru [!] căreĭa se fixează ceara. Fig. A pune fitilurĭ, a ațîța, a instiga. V. stupilă.