![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileFÍŢĂ s. (mai ales la pl.) capriciu. fíță s.f. (reg., înv.) termen de adresare; mătușă, tușă, tușică. FÍȚE s. f. pl. (Fam.; în expr.) A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat. – Et. nec. FÍȚĂ, fițe s. f. (reg.) Leliță. -FÍT(Ă) elem. fito-. fî́ț, fî́ța-fî́ța și fî́rța-fî́rța (inter), care arată huĭetu unuĭa care se tot duce și vine: ce tot fîța-fîța pe ușă, măĭ copiĭ? (V. fîțîĭ, hîrț). fî́ță f., pl. e (d. fîțîĭ. V. hîță 1 și 2). Pește foarte mic, puĭ de pește: noĭ prindem fîțele cu mîna (Î. E. 240). Fam. Copil: o fîță de fată, eraĭ o fîță cînd eŭ eram flăcăŭ. V. chisoagă, foflic, frișcă, goghie, plevușcă, poșidic. |