Toate definitiile

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul savârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.

FLAGRÁNT adj. 1. v. indiscutabil. 2. v. clar.

FLAGRÁNT, -Ă adj. Evident, izbitor, incontestabil. ◊ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant].

FLAGRÁNT, -Ă adj. evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans)

*flagránt, -ă adj. (lat. flágrans, -ántis, d. flagrare, a arde). Comis chear [!] atuncĭ. Delict flagrant saŭ flagrant delict, delict, manifest, proaspăt. Prins în flagrant delict de furt, prins chear în momentu cînd fura, asupra faptuluĭ.

flagránt (izbitor, evident) (fla-grant) adj. m., pl. flagránți; f. flagrántă, pl. flagránte