Toate definitiile

FLÁMURĂ, flamuri, s. f. 1. Steag, drapel. ♦ Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 2. Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor. – Din ngr. flámburon.

FLÁMURĂ s. v. drapel, steag, stindard.

flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR.

flámură f., pl. ĭ (după formă, ar putea veni d. lat. flammula, steguleț de cavalerie [dim. d. flamma, flacără], ca ramură d. rámula; dar fiind-că nu e cuv. popular, vine maĭ degrabă d. mgr. flámmuron și -ion, ngr. flámburon, de unde și mrom. flámbură. V. flacără). Steguleț lung și îngust (cum aŭ corăbiile în vîrfu mareluĭ catarg).

flámură s. f., g.-d. art. flámurii; pl. flámuri