Toate definitiile

FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.

FLEŞCĂÍ vb. v. terciui.

FLEŞCĂÍ vb. v. moleşi, muia, vlăgui.

fleșcăĭésc v. tr. (d. fleașcă). Moleșesc, cofleșesc. V. refl. Obrajiĭ i s´aŭ fleșcăit, poamele s´aŭ fleșcăit de zdruncinăturile căruțeĭ.

fleșcăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiésc, imperf. 3 sg. fleșcăiá; conj. prez. 3 să fleșcăiáscă