Toate definitiile
FLORI-DE-IÁRNĂ s. pl. v. crizantemă, dumi-triţă, tufănică.
FLOARE-DE-PIÁTRĂ s. v. agurijoară, portulacă.
FLOARE-DE-ÓCHI s. v. silur.
FLOAREA-JÉLEI s. v. linariţă.
RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă.
FLOAREAPÁŞTILOR s. v. popilnic.
FLORI-BĂTĂI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
FLOARE-DE-CEÁPĂ s. v. narcisă.
FLOAREA-BROÁŞTEI s. v. păpădie.
FLOÁRE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ◊ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemona nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.
FLOÁRE s. 1. (BOT.) (Transilv., Ban. şi prin Mold.) pană. (Poartă o ~ la pălărie.) 2. (BOT.) floarea-călugărului (Saponaria vaccaria) = (reg.) văcărică, văcariţă; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (reg.) cuculeasă; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-paştelui (Anemone nemorosa) = (reg.) găinuşe (pl.), oiţă, păscuţă, păştiţă, turculeţ, floarea-oştilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paştelui; floarea-paştilor v. păştiţă; floarea-păsărilor v. păştiţă; floarea-raiului (Chrysanthemum cinera-riifolium) = (prin Munt.) muşeţel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeală, albumiţă, floare-de-colţ, (rar) edelvais, (reg.) flocoşele (pl.), steluţă, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (înv. şi pop.) soarea-soarelui, (pop.) sora-soarelui, (reg.) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Mold.) răsărită, sorică; floarea-vântului-galbenă v. păştiţă; floare-de-colţ v. floarea-reginei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (reg.) bujorel, galbenele (pl.), piciorul-cocoşului; floare-de-perină (Anthemis tinctoria) = (reg.) iarbă-de-perină; flori-de-paie (Helichrysum bracteatum) = imortelă, (rar) nemuritoare, (reg.) cununiţă. 3. (pop.) spumă. (~ vinului.) *4. (fig.) caimac, smântână, spumă. (El a cules ~, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.)
FLOÁRE s. v. elită, lamură.
FLOAREA-BRÚMEI s. v. brânduşă.
FLOAREA-CĂLÚGĂRULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
FLOAREA-CÓDRULUI s. v. beladonă, mătră-gună.
FLOAREA-DOÁMNEI s. v. albumeală, albumiţă, floarea-reginei, floare-de-colţ.
FLOAREA-CUNÚNII s. v. curcubeu.
FLOAREA-GĂÍNII s. v. păpădie.
FLOAREA-DUHÁNULUI s. v. regina-nopţii.
FLOAREA-FÂNULUI s. v. firuţă.
FLOAREA-GRÂULUI s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriţă, surguci, vineţea, vineţică.
FLOAREA-HÓŢULUI s. v. tâlhărea.
FLOAREA-MĂLÁIULUI s. v. păpădie.
FLOAREA-MIRÉSEI s. v. regina-nopţii.
FLOAREA-STUDÉNTULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
FLOAREA-PÁŞTELUI s. v. dediţel.
FLOAREA-PÁTULUI s. v. parpian.
FLOAREA-RÁIULUI s. v. priboi.
FLOAREA-PĂSĂRILOR s. v. floarea-paştelui.
FLOAREASFÂNTULUIIÓN s. v. răcuină, sânziană.
FLOAREASFINTEIMARÍI s. v. săpunele.
FLOAREA-SÓRULUI s. v. păpădie.
FLOAREASOARELUIDECÂMP s. v. aglică.
FLOAREA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniţă.
FLOAREA-TÚRCULUI s. v. păpădie.
FLOAREA-SUFERÍNŢEI s. v. ceasornic.
FLOAREA-ŞÁRPELUI s. v. mama-pădurii.
FLOAREA-ÚNTULUI s. v. verigel.
FLOAREA-VĂDUVELOR s. v. ruin.
FLOARE-AVÂNTULUI s. v. dediţel, floarea-paş-telui.
FLOAREA-VIÓRII s. v. priboi.
FLOAREA-VÍNULUI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, priboi, suliţică.
FLOAREA-VIORÉLEI s. v. ceapa-ciorii, zambilă.
FLOAREA-ZMÉULUI s. v. barba-popii.
FLOARE-DOMNEÁSCĂ s. v. garoafă de munte, garoafă sălbatică, garofiţă, surguci, toporaş, violetă, viorea.
FLOAREBUIÁCĂ s. v. splinuţă.
FLOAREDECÂMPGÁLBENĂ s. v. barba-caprei.
FLOARE-DE-FRÍGURI s. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
FLOARE-DE-LEÁC s. v. gălbenea, piciorul-co-coşului.
FLOARE-DE-LINGOÁRE s. v. iarbă-de-lingoare.
FLOARE-DE-NĂDÚF s. v. pojarniţă, sunătoare.
FLOARE-DE-NISÍP s. v. agurijoară, portulacă.
FLOARE-DE-TABÁC s. v. regina-nopţii.
FLOARE-DE-TRÂNJI s. v. coronişte.
FLORILE-ZÂNELOR s. pl. v. răchitan.
FLOAREGÁLBENĂ s. v. pojarniţă, sunătoare, tăietoare.
FLOARE-VÂNĂTĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.
FLORI-DE-TĂIETÚRĂ s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
FLOAREA-PÁIULUI s. v. albăstrea, albăstri-că, albăstriţă, vineţea, vineţică.
FLOAREA-CIÚMEI s. v. ciucuraşi.
FLORIGÁLBENE s. pl. v. păpădie.
FLOAREA-CRÚCII s. v. pristolnic, teişor.
FLOAREA-CIÚTEI s. v. găinuşă.
FLOAREA-NÓPŢII s. v. mirodenie, nopticoasă, regina-nopţii.
FLOARE-DE-MÁZĂRE s. v. indruşaim, sânge-le-voinicului.
FLOAREALUISÂNTIÓN s. v. drăgaică, sânziană.
PIŞCĂNFLOÁRE s. v. grangur.
FLOARE-BROŞTEÁSCĂ s. v. piciorul-cocoşului.
FLOARE-FRUMOÁSĂ s. v. bănuţ, părăluţă.
FLOAREA-ÓŞTILOR s. v. floarea-paştelui.
floáre (flóri), s. f. – 1. Parte a plantei care are o corolă frumoasă și variat colorată. – 2. Ornament floral și, de aici, ornament în general. – 3. Partea cea mai aleasă, frunte, elită, cremă. – 4. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului. – 5. Partea exterioară a pielii tăbăcite. – 6. (Pl.) Ciclu, soroc, menstruație. – 7. Vîrf de burghiu. – 8. Parte a cheii care intră în broască. – 9. Extremitate a caracterelor tipografice. – 10. Parfum, savoare a băuturii. – 11. (Înv.) Culoare. – Mr. floare, megl. floari. Lat. flōrem (Pușcariu 623; Candrea-Dens., 604; REW 3390; DAR), cf. it. fiore, prov., cat., sp., port. flor, fr. fleur. Sensul 6, rar, este romantic (după Capidan, Dacor., I, 331, din lat. fluores, cf. Spitzer, Archiv., CXXXIX, 89; cf. și alb. ljulje „floare” și „menstruație”). Sensul 11 este un calc lingvistic, fără circulație populară, din sl. cvĕtŭ (DAR). Der. florar, s. n. (vază; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florăreasă, s. f. (vînzătoare de flori); florărie, s. f. (magazin de flori); florian (var. florinte, florințel), s. m. (pasăre, brotăcel, Ligurinos chloris); floricică (var. floricea), s. f. (dim. al lui floare; boabă de porumb prăjită și crăpată); Florii, s. f. pl. (sărbătoare creștină ce cade în duminica de dinaintea Paștelui, Duminica Floriilor), der. intern (Rosetti, I, 159), care este pus în legătură cu lat. Floralia, prin intermediul unei forme vulg. *florilia (Candrea-Dens., 605; DAR); înflori (var. flori), vb. (a face floare; a se dezvolta, a progresa; a împodobi, a înfrumuseța; a aranja, a găti; a face floare vinul); înfloritor, adj. (care înflorește); înfloritură, s. f. (ornament); înflora, vb. (a împodobi cu flori; Bucov., a pregăti culorile vegetale; a ciopli, a sculpta). Cf. flor. Din rom. provine sb. florečika „varietate de guvid”.
FLOAREA-FLÓRILOR s. v. ghioc.
FLOARE-BOIEREÁSCĂ s. v. splinuţă.
pișcă-n floáre s.m. (reg.) 1. grangur, firă. 2. mierlă. 3. sturz.
floáre f., pl. florĭ (lat. flos, flóris m., it. fiore m. în sud și f. în nord; pv. cat. sp. pg. flor f., fr. fleur f. E rudă cu germ. blume). Acea parte dintr´un vegetal care conține unu saŭ amîndoŭă organele reproductoare [!] și care de multe orĭ e ornată cu colorĭ [!] strălucitoare și se deschide primăvara. Plantă care produce florĭ frumoase. Mucegaĭ pe un lichid orĭ și pe alt-ceva. Chim. Produs ușor și volatil obținut pin [!] sublimare saŭ descompunere: floare de pucĭoasă. Ornament de metal orĭ de pele [!] la gaura ușiĭ ca să n´o roadă cheia. Fig. Partea cea maĭ bună, elită: floarea armateĭ. Ornament poetic în vorbire: florĭ retorice. Floarea etățiĭ, tinereța [!]; floarea cheiĭ, partea care intră în broască. Floare la ureche, lucru ușor, fleac: pentru mine e floare la ureche a trece Dunărea în not [!]. De florile măruluĭ (saŭ cuculuĭ), degeaba, fără folos. Această basma e albă floare (saŭ curată floare) e ca floarea de albă. A fi în floare, a fi în timpu celeĭ maĭ marĭ strălucirĭ (cum e p. om tinereța, p. o societate bunu mers ș. a.). Copil din florĭ, bastard. Bot. Floarea călugăruluĭ, văcărică. Floare de ceară, ceară. Floare domnească (Trans.), garofă [!]. Floarea grîuluĭ, albăstriță. Floarea regineĭ, tudeliță. Floarea soareluĭ (pin [!] Mold. și soarea soareluĭ și răsărită), o mare plantă erbacee din familia compuselor, heliánthus anuus (ajunge pînă la o înălțime de doĭ metri, face florĭ foarte marĭ galbene cu o mulțime de semințe oleaginoase, care se mănîncă ca medicament contra vermeluĭ [!] numit panglică. E originară din Perú și Mexic. V. eliotrop, eliant). Floarea vîntuluĭ, traducerea numeluĭ anemoneĭ. Floarea voĭniculuĭ, usturoiță. – În Cod. Vor. Și froare. – Florile-s organele reproductoare [!] ale planteĭ, că’n ele se formează semințele. O floare se compune dintr´un cálice (format dintr´un număr variabil de sepale), dintr´o corolă (compusă și ĭa [!] din petale), din stamine (care aŭ fiecare un săculeț numit anteră (plin de polen) și din pistil (ovar, stil și stigmate), care, dezvoltîndu-se, devine fruct. Coada floriĭ saŭ fructuluĭ se numește pedúncul.
FLORICOJOCĂRÉŞTI s. pl. v. steliţă.
garófă (est) și -oáfă (vest) (oa dift.) f., pl. e (ngr. garófalon, garúfalon, garófyllon și karyofylli, d. vgr. karyóphyllon, care e o deformare din indianu katuka-phalam, „fruct mușcător”, planta care produce cuișoarele, supt [!] infl. luĭ karýa, nuc, și phýllon, foaĭe [V. foaĭe, trandafir]; alb. karafilĭ, turc. sîrb. bg. karanfil, it. garófano, fr. sp. girofie. V. calonfir, caranfil și cariofileŭ). Un gen de plante și florĭ mirositoare cu petale dințate care cuprinde peste 150 de speciĭ (dianthus caryophyllus). – Se numește și floare domnească.
pișcă´n-floáre saŭ -florĭ m. fără pl. Buc. Gangur.
tudelíță f., pl. e. Prah. Nț. O plantă din familia compuselor care crește pe munțĭ și care face o floare albă cenușie catifelată în formă de stea (gnaphalium leontopodium saŭ leontopodium alpinum). – Se numește și albumiță și albumeală, ĭar floarea regineĭ e o înoire cărturărească. Germ. edelweiss.
floáre s. f., g.-d. art. flórii; pl. flori
!floáre-de-cólț (plantă) s. f., g.-d. art. flórii-de-cólț; pl. flori-de-cólț
!floáre-de-leác (plantă) s. f., g.-d. art. flórii-de-leác; pl. flori-de-leác
!floáre-domneáscă (plantă) s. f., g.-d. art. flórii-domnéști; pl. flori-domnéști