Toate definitiile

FLUCTUÁȚIE, fluctuații, s. f. Abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară față de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilație, mutare dintr-un loc în altul. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.

FLUCTUÁŢIE s. 1. oscilare, oscilaţie. (~ a tempera-turii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscilaţie. (~la cursul bursei.) 3. codeală, codire, ezitare, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui în comportare nu era justificată.)

Fluctuaţie ≠ constanţă, stabilitate

FLUCTUÁȚIE s.f. Fluctuare; oscilație, schimbare. ♦ Variație, variere, nestabilitate. [Gen. -iei, var. fluctuațiune s.f. / cf. fr. fluctuation, lat. fluctuatio < fluctuare – a pluti].

FLUCTUÁȚIE s. f. abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară, față de o anumită stare, de un anumit reper. ◊ fluctuare; oscilație, schimbare. (< fr. fluctuation, lat. fluctuatio)

*fluctuațiúne f. (lat. fluctuátio, -ónis). Legănarea unuĭ lichid, ca valurile pe furtună. Fig. Instabilitate, variațiune: fluctuațiunea opiniunilor. – Și -áție și -áre.

fluctuáție (-tu-a-ți-e) s. f., art. fluctuáția (-ți-a), g.-d. art. fluctuáției; pl. fluctuáții, art. fluctuáțiile (-ți-i-)