Toate definitiile

FLUIERĂTÚRĂ s. 1. fluier, fluierat, şuier, şuierat, şuierătură. (Se aude o ~ prelungă.) 2. (rar) signal, (pop.) ţignal. (~ unui vardist.)

fluĭerătúră f., pl. ĭ. Vest. Șuĭerătură.

șuĭerătúră f., pl. ĭ. Est. Rezultatu șuĭerăriĭ: s´a auzit o șuĭerătură. Modu cum șuĭerĭ: șuĭerătura asta nu-mĭ place. – În vest fluĭerătură.

fluierătúră s. f., g.-d. art. fluierătúrii; pl. fluierătúri