Toate definitiile
FOI1 s. m. v. foale.
FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
FOÍ vb. 1. v. forfoti. 2. a se perpeli, a se răsuci, a se suci, a se zvârcoli, (prin Olt.) a se scârciumi. (Toată noaptea s-a ~ în aşternut.)
foĭésc v. intr. (ung. folyni, a se revărsa). Mișun, furnic, mă mișc în coace și´n colo [!] în mare număr: foĭaŭ vermiĭ în cadavru. Îs plin de o mare mulțime care se mișcă: foĭește țara de Jidanĭ. V. refl. (cp. și cu foșnesc, fojgăĭesc). Mă învîrtesc, mă fîțîĭ, mă codesc, mă tot mișc nehotărît: îmbracă-te odată și nu te maĭ foi atîta!
foĭ n., pl. foĭurĭ (V. foale și înfoĭez). Est. Foale (burduf) cu care se suflă în foc la ferărie orĭ se trimete [!] aer în puțurĭ.
foí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 să foiáscă