Toate definitiile

FOLOSÍNȚĂ, folosințe, s. f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (Înv.) Folos. – Folosi + suf. -ință.

FOLOSÍNŢĂ s. folosire, întrebuinţare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.)

FOLOSÍNŢĂ s. v. avantaj, beneficiu, câştig, folos, profit.

folosínță f., pl. e. Folos. Uzufruct.

folosínță s. f., g.-d. art. folosínței; pl. folosínțe