Toate definitiile

FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care fundează ceva: întemeietor, ctitor. [Var.: fundatór, -oáre adj., s. m. și f.] – Din fr. fondateur.

FONDATÓR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) aşezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui aşezământ.) 2. v. în-temeietor.

FONDATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care fondează ceva; întemeietor; ctitor. [Var. fundator, -oare s.m.f. / cf. fr. fondateur].

FONDATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care fundează ceva; întemeietor; ctitor. (< fr. fondateur)

fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fondatoáre