Toate definitiile

FÓRTE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Livr.) Tare, puternic. ◊ Expr. A se face forte = a face toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune, a se declara capabil, în stare să depășească o încercare anevoioasă. 2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu sonoritate intensă, puternică; tare. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare. – Din it. forte, lat. fortis.

FÓRTE adj. invar. v. puternic, tare.

FÓRTE adv. (MUZ.) puternic, tare.

FÓRTE adj. invar. (Liv.) Tare, puternic. ◊ A se face forte = a se declara capabil, în stare să... // adv. (Muz.; ca indicație de execuție) intens, tare, puternic. ◊ Forte fortissimo = extrem de tare, cât se poate de tare; mezzo forte = prea tare; forte-piano = piano (și numai prima notă forte). [< it. forte, cf. fr. fort, lat. fortis].

FÓRTE I. adj. inv. tare, puternic. ♦ a se face ~ = a face toate eforturile pentru a reuși. II. adv. (muz.) tare. ♦ ~ fortissimo = extrem de tare; mezzo ~ = nu prea tare. (< it. forte, lat. fortis)

*fórte adj., pl. forțĭ (it. forte, fr. fort, forte, d. lat. fŏrtis, robust, viteaz. V. forță, foarte). Robust, vîrtos, puternic, tare: om forte, valută forte, valute forțĭ (fals valute forte!). Fig. Învățat, priceput, ábil: forte în matematică, în manopere electorale. Adv. Cu putere, cu vioicĭune: a cînta forte.

fórte adj. invar., adv.; abr. (muz.) f