Toate definitiile

FOȘNÍ, foșnesc, vb. IV. Intranz., Tranz. A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. ♦ (Rar) A foi, a mișuna. [Var.: foșnăí vb. IV.] – Formație onomatopeică.

FOŞNÍ vb. a fâşâi, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sâsâi, (Mold. şi Bucov.) a fălălăi, (Mold. şi Transilv.) a pârâi, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prâsni. (Frunzele ~.)

foșnésc v. intr. (imit., d. foș-foș ca și fîșiĭ. V. fojgăĭesc, moșcondesc). Se zice despre huĭetu pe care-l fac frunzele și trestiile cînd bate vîntu, despre un animal care merge pin [!] ĭarbă orĭ pin frunze căzute, despre șoarecĭ cînd umblă pin hîrtiĭ, despre o rochie de matasă [!] mișcată ș. a.

foșní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foșnésc, imperf. 3 sg. foșneá; conj. prez. 3 să foșneáscă