Toate definitiile

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.

FRACTÚRĂ s. (MED.) ruptură, (pop.) frântură. (~ unui os, a unui membru.)

FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe].

FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura)

*fractúră f., pl. ĭ (lat. fractura, d. fractus, frînt. V. frîng). Chir. Frîngerea unuĭ os și locu unde un os e frînt.

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

FRACTURÁ vb. (MED.) a (-şi) frânge, a(-şi) rupe. (Şi-a ~ un os.)

FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].

FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)

*fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os.

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

Definitii fractură
Sinonime fractură
Antonime fractură