Toate definitiile

FRÁCȚIE, fracții, s. f. (Uneori urmat de determinarea „ordinară”) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi. ◊ Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a două expresii matematice. – Din fr. fraction, lat. fractio.

FRÁCŢIE s. (MAT.) 1. (înv.) sfărâmătură. 2. fracţie zecimală = număr zecimal.

FRÁCȚIE s.f. Număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ♦ Raport între două expresii matematice. [Gen. -iei, var. fracțiune (5) [în DN] s.f. / cf. fr. fraction, lat. fractio].

FRÁCȚIE s. f. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ◊ raport între două expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio)

*fracțiúne f. (lat. fráctio, -ónis, d. fractus, frînt). V. e- și re-fracțiune). Frîngere. Porțiune, parte: fracțiunea unuĭ partid. Aritm. Număr care exprimă una saŭ maĭ multe părțĭ ale unitățiĭ împărțite în părțĭ egale: fracțiune ordinară, decimală. – Și frácție.

frácție (raport matematic) (-ți-e) s. f., art. frácția (-ți-a), g.-d. art. frácției; pl. frácții, art. frácțiile (-ți-i-)