Toate definitiile

FRANCMASONERÍE s. f. Asociație secretă răspândită în diverse țări, ai cărei membri, organizați în loji, sunt adepții principiului fraternității și se recunosc între ei prin semne și embleme; masonerie. – Din fr. franc-maçonnerie.

FRANCMASONERÍE s. masonerie.

FRANCMASONERÍE s.f. Asociație internațională cu principii politice proprii și cu ritualuri oculte; masonerie. [Gen. -iei. / < fr. franc-maçonnerie].

FRANCMASONERÍE s. f. asociație internațională secretă de persoane unite printr-un ideal de fraternitate și solidaritate și care practică unele ritualuri oculte, implicată în mișcări de schimbare a regimurilor politice din multe țări; masonerie. (< fr. franc-mașonnerie)

*francmasoneríe f. (fr. franc-maçonnerie). O societate secretă condusă de Jidanĭ, răspîndită în toată lumea și aĭ căreĭ membri se recunosc după niște anumite semne. Francmasoniĭ se consideră frațĭ între eĭ și trebuĭe să se ajute orĭ-unde, independent de națiunea orĭ clasa socială din care ar fi unu orĭ altu. Nu te admite în ordin de cît [!] după niște anumite ceremonii inițiatoare, în urma cărora trebuĭe să jurĭ că nu veĭ divulga secretele societățiĭ. La început, în sec. VIII, era o societate de arhitecțĭ, de la care azĭ nu se maĭ păstrează decît numele și instrumentele de construcțiune, luate ca simbol. Secțiunile societățiĭ lor se numesc lojĭ: loja masonică din Galațĭ. (Pentru maĭ multe amănunte, vezĭ cartea La Franc-maçonnerie, Secte juive née du Talmud, scrisă de I. Bertrand, Paris, 1908, librăria Bloud, rue Madame, 4, și care rezumă francmasoneria la următoarele cuvinte: Moarte bisericiĭ și civilizațiuniĭ moderne în folosul havreĭ).

francmasoneríe (franc-ma-) s. f., art. francmasonería, g.-d. francmasoneríi, art. francmasoneríei