Toate definitiile

FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că.

FRANŢÚŞCĂ s. v. franţuzoaică.

Franțúz, -oáĭcă și (Mold.), -úșcă s., pl. jĭ, e, ște (oaĭ o silabă. Rus. Francúz, Francúženka, pol. Francúz, Francuzka, d. germ. Franzose, it. Francese, Francez). Vechĭ. Azĭ fam. Francez, locuitor din Francia. S. n., pl. urĭ. Cheĭe franceză (p. șuruburĭ).

franțúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțúștei; pl. franțúște