Toate definitiile
FRÍȘCĂ1, friști, s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.
FRÍȘCĂ2, friști, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din magh. fricska.
FRÍŞCĂ s. v. codobatură, nuia, prundar, prundaş, vargă, vergea.
frișcă2 sf [ Atestare: Sandu-Aldea U.P.224 Plural: friști Etimologie: din maghiară fricska ] (Popular) 1. Nuia. 2. (Figurat) Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor frivolă. 3. (Regional) Nume dat de ciobani câinilor de la stână. 4. (Translvania) Bobârnac 5. (Ornitologic, Banat) Codobatură (Motacilla alba)
frișcă1 sfs [ Atestare: DA Etimologie: necunoscută ] 1. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. 2. Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri.
*fíșcă și fríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, scĭ (rudă cu șfichĭ). Vest. Șfichĭ, bicĭ supțire [!], vîrf de bicĭ orĭ vargă subțire.
fríșcă1 (produs lactat) s. f., g.-d. art. fríșcăi
fríșcă2 (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. fríștii; pl. friști
FRÍȘCĂ1, friști, s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.
FRÍȘCĂ2, friști, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din magh. fricska.
FRÍŞCĂ s. v. codobatură, nuia, prundar, prundaş, vargă, vergea.
frișcă2 sf [ Atestare: Sandu-Aldea U.P.224 Plural: friști Etimologie: din maghiară fricska ] (Popular) 1. Nuia. 2. (Figurat) Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor frivolă. 3. (Regional) Nume dat de ciobani câinilor de la stână. 4. (Translvania) Bobârnac 5. (Ornitologic, Banat) Codobatură (Motacilla alba)
frișcă1 sfs [ Atestare: DA Etimologie: necunoscută ] 1. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. 2. Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri.
*fíșcă și fríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, scĭ (rudă cu șfichĭ). Vest. Șfichĭ, bicĭ supțire [!], vîrf de bicĭ orĭ vargă subțire.
fríșcă f., pl. ste și ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung. friskó, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert [!] prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă [!]. Fig. Fam. (în Mold. flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V. fîță.