Toate definitiile

FRÓNDĂ, fronde, s. f. Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

FRÓNDĂ s. v. răzvrătire.

FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].

FRÓNDĂ s. f. 1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele. 4. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. (< fr. fronde)

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde