Toate definitiile

FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntárie s. f.] – Din fr. frontière.

FRONTIÉRĂ s. graniţă, hotar, limită teritorială, (înv. şi pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuină. (~ a unui stat.)

FRONTIÉRĂ s.f. 1. Hotar între state; graniță. 2. (Mat.) Mulțime de elemente care limitează un domeniu. [Pron. -ti-e-. / < fr. frontière].

FRONTIÉRĂ s. f. 1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță. 2. (fig.) limită. 3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière)

frontiéră f., pl. e (fr. frontière, it. frontiera. V. frunte). Hotar, limită între țărĭ, fruntarie.

frontiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére