Toate definitiile

FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

FRĂMÂNTÁRE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. v. agitaţie. 3. v. forfotă. 4. agitaţie, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. zbucium. 6. v. zbucium. 7. v. îngrijorare.

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri