Toate definitiile

FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.

FULGERĂTÓR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o mişcare ~oare ...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodată. 5. adj. v. subit.

fulgerătór, -oáre adj. Care fulgeră. Fig. Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. Adv. În mod fulgerător: l-a privit fulgerător.

fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre