Toate definitiile

FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii; abces, buboi. – Din lat. furunculus. Cf. fr. furoncle.

FURÚNCUL s. (MED.) (pop.) buboi, (reg.) furnicel, (prin Transilv.) paisăc.

FURÚNCUL s.n. Inflamație purulentă locală a pielii; abces, buboi. [< lat. furunculus, cf. fr. furoncle].

FURÚNCUL s. n. inflamație purulentă locală a pielii; buboi. (< lat. furunculus, după fr. furoncle)

*furúncul n., pl. e (lat. furúnculus, furuncul, d. fur, hoț, fur. V. funicel). Unflătură produsă de o unflare a țesutuluĭ celular de supt [!] pele [!], numită popular funigel.

furúncul s. n., pl. furúncule