Toate definitiile

FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

FÂŢÂIÁLĂ s. v. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, fră-mântare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire.

fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli