Toate definitiile

FĂGĂDẮU, făgădaie, s. n. (Reg.) Han; ospătărie, cârciumă. – Din magh. fogadó.

FĂGĂDĂU s. v. birt, han, ospătărie.

făgădắu (făgădáie), s. f. – Cîrciumă. Mag. fogadó (DAR; Gáldi, Dict., 127). În Trans. și Maram. – Der. făgădar, s. m. (cîrciumar), cu suf. -ar (după DAR, din mag. fogadós, cu schimbare de suf.); făgădăriță, s. f. (cîrciumăreasă). Cf. făgădui.

făgădắŭ (Trans.) și fogădắŭ (Maram.) n., pl. ăĭe (ung. fogadó, han). Cîrcĭumă.

făgădắu (reg.) s. n., art. făgădắul; pl. făgădáie