Toate definitiile

FĂŢUITOÁRE s. v. drişcă.

fățuitoáre f., pl. orĭ. Instrument de fățuit, ca rîndeaŭa cu care netezeștĭ după ce aĭ tras cu cĭoplitoru.

FĂȚUITOÁRE, fățuitori, s. f. 3. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

fățuitoáre¹ (persoană) (-țu-i) s. f., g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre

fățuitoáre² (unealtă) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri