Toate definitiile

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

gárniță (gárnițe), s. f. – Cutie, bidon. Pol. garniec, rus. garnec (Scriban), din sl. grŭnĭcĭ.

gárniță f., pl. e (rus. gárnec, pol. garniec, o măsură oare-care; bg. gŭrne, d. vsl. grŭnŭ, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn [!], petrol ș. a. (V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).

gárniță s. f., g.-d. art. gárniței; pl. gárnițe

GÂRNIȚĂ, gârnițe, s. f. Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., scr. granica.

gîrníță (gấrnițe), s. f. – Varietate de stejar (Quercus conferta). – Var. gîrneț, gîrneață. Bg., sb. granica (Cihac, II, 117; Conev 49; DAR), cf. gorun.

gîrneáță f., pl. ețe și gî́rniță (vest) f., pl. e (bg. granica, un fel de stejar, poate d. grana, dim. granka, ramură; sîrb. granica. V. crangă, gorun). Un fel de stejar îndesat și rămuros (quercus conferta).

gî́rniță, V. gîrneață.

!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe