Toate definitiile

geántă (génți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta.

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

GEÁNTĂ s. 1. v. servietă. 2. v. poşetă. 3. v. taşcă.

GEÁNTĂ s. v. jantă. (~ a roţii unei maşini.)

GEÁNTĂ s. v. cartuşieră.

GEÁNTĂ s.f. v. jantă.

geántă (génți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61.

geántă f., pl. gente și gențĭ (turc. čanta și ğanta, geantă; ngr. dziánta, bg. sîrb. čanta). Geamantan mic de pele [!], ca cela în care vînătoriĭ duc vînatu, curieriĭ scrisorile, baniĭ ș. a. și care se poartă atîrnat de umăr c´o curea orĭ are două toarte și se ține în mînă. Mold. Ghĭozdan școlăresc. V. cartușieră, tașcă, zăgîrnă.

geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți