Toate definitiile

GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”.

GHIZD s. colac, margine, (înv. şi reg.) stobor, (reg.) chei (pl.). (~ la fântână.)

ghizd (ghízduri), s. n. – 1. Perete cu care se căptușește o fîntînă pe dinăuntru. – 2. Plantă (Medicago falcata). Sl. gyzda „podoabă, ornament” (Cihac, II, 120; DAR). – Der. ghizdui, vb. (a întări ghizdul unui puț); ghizdei, s. n. (ghizd; plantă furajeră, Lotus corniculatus; plantă, Medicago falcata). Ghizdă, s. f. (Banat, butonieră), din sb. gizda „podoabă”, este dublet al cuvîntului anterior; der. ghizdav, adj. (frumos, elegant, drăguț), din sl. gyzdavŭ (Miklosich, Lexicon, 150), înv.; ghizdăvie, s. f. (frumusețe, eleganță).

ghizd n., pl. urĭ (vsl. gyzdŭ, podoabă). Vest. Țambre, scîndurile cu care se căptușește un puț ca să nu se surpe. – În est ghizdéle.

ghizd s. n., pl. ghízduri