Toate definitiile

GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

GIGÁNT s. v. uriaş.

Gigant ≠ pitic, pigmeu, liliputan

GIGANT- v. giganto-.

GIGÁNT s.m. (Mit.) Nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. ♦ Uriaș. ♦ Construcție, clădire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) Om de geniu; om vestit prin calitățile sale excepționale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].

GIGÁNT¹ I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă și foarte puternice, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. 2. uriaș. ◊ (fig.) construcție, clădire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis)

GIGANT²(O)- elem. „foarte mare, uriaș, colosal”. (< fr. gigant/o/-, cf. gr. gigas, -antos)

gigánt (gigánți), s. m. – Uriaș. – Var. (înv.) ghigant. It. gigante (sec. XIX) și înainte (sec. XVIII) din gr. γίγας. – Der. gigantic, adj. (uriaș).

*gigánt, -ă s. (vgr. gígas, gígantos, lat. gigas, -antis, it. gigante, fr. géant). Uriaș, ființă de o mărime extraordinară. Fig. Geniŭ prodigios: Omer, Dante și Goethe aŭ fost niște giganțĭ aĭ poeziiĭ. Pl. Mit. Uriașĭ, titanĭ, fiiĭ Pămîntuluĭ trăsnițĭ [!] de Joe fiind-c´aŭ vrut să ĭa ceru cu asalt. – Osămintele enorme care se găseaŭ și se găsesc și azĭ în stîncile granitice și care provin de la animale fósile ĭ-aŭ făcut pe oamenĭ să creadă că existaŭ odinioară oamenĭ uriașĭ. Știința a arătat că oameniĭ vechĭ eraŭ cam tot așa de marĭ ca ceĭ de azĭ. Giganțiĭ, ca și pigmeiĭ (piticiĭ) nu-s de cît [!] excepțiunĭ. Împăratu roman Maximin era înalt de 2 metri și jumătate, cît va fi fost și Goliat din Scriptură și Teutobocchus, regele Teutonilor. În zilele noastre, un anume Constantin, a ajuns pînă la 2 m. 60, ĭar Rusu Mahnov pînă la 2 m. 85. În general, giganțiĭ îs moĭ, cam leneșĭ, nu prea deștepțĭ, nicĭ prea vitejĭ, nicĭ prea robuștĭ față de statura lor, și îmbătrînesc răpede [!].

gigánt s. m., pl. gigánți