Toate definitiile
GIRÁ1, girez, vb. I. Tranz. A-și da girul, a garanta printr-un gir (o cambie). – Din germ. girieren.
GIRÁ vb. v. garanta.
GIRÁ vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie. 2. V. gera. II. refl., intr. (Despre vânt) A(-și) schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ♦ (Despre nave) A se roti în jurul unei ancore sub acțiunea vântului sau a curentului de maree. [< it. girare].
GIRÁ2, girez, vb. I. Tranz. V. gera.
GIRÁ vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree. ◊ a se îndepărta de la drumul stabilit. (< it. girare)
*giréz v. tr. (it. girare, a se învîrti, a gira, a întoarce polița și a o iscăli pe dos. V. virez). Com. Îmĭ pun semnătura pe dosu uneĭ polițe (andosez), garantez. V. gerez.
girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză
gîra-mî́ra (d. gîrîĭ și mîrîĭ, cîr și mîr). Fam. Interj. care arată zgomotu certeĭ: ce gîra-mîra se aude?