Toate definitiile
GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.
GLADIATÓR s. (IST.) (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)
GLADIATÓR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator].
GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator)
*gladiatór m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele [!] saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V. atlet.