Toate definitiile

GLAGÓRE s. f. invar. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagóle s. f. invar.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

GLAGÓRE s. v. judecată, minte, raţiune.

glagóre s. f. – Inteligență, istețime, capacitate intelectuală. – Var. glagole, glagorie. Sl. glagolŭ „cuvînt”. Denumește de asemenea litera g, a patra a alfabetului sl. Semantismul din rom. nu este clar. DAR încearcă să-l explice pe baza sensului de „cuvînt”; trebuie plecat mai curînd de la sensul de „literă”, generalizat ca în „litere” cu accepția de „instrucțiune”.

glagóre m. (din maĭ vechiŭ glagol și -óle, d. vsl. glagolŭ, cuvînt). Vechĭ. Numele luĭ 6 în alfabetu chirilic. Azĭ. Fam. (glagóle [Munt.], glagóre și glagórie). S. f. Minte, pricepere: am și eŭ atîta glagorie!

GLAGÓRE s. f. invar. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagóle s. f. invar.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

GLAGÓRE s. v. judecată, minte, raţiune.

glagóre s. f. – Inteligență, istețime, capacitate intelectuală. – Var. glagole, glagorie. Sl. glagolŭ „cuvînt”. Denumește de asemenea litera g, a patra a alfabetului sl. Semantismul din rom. nu este clar. DAR încearcă să-l explice pe baza sensului de „cuvînt”; trebuie plecat mai curînd de la sensul de „literă”, generalizat ca în „litere” cu accepția de „instrucțiune”.

!glagóre (pop.) s. f., g.-d. art. glagórii