Toate definitiile

GLICERÍNĂ s. f. Alcool cu aspect de lichid uleios, incolor, inodor, dulceag, extras din grăsimi sau fabricat sintetic, având diverse întrebuințări în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. glycérine.

GLICERÍNĂ s. (CHIM.) propantriol.

GLICERÍNĂ s.f. Lichid uleios incolor, care se extrage din grăsimi prin saponificare; glicerol. // (În forma glicero-) Element prim de compunere savantă în terminologia chimică cu semnificația „(de la) glicerină”. [< fr. glycérine, cf. gr. glykeros – dulce].

TRINITRAT DE GLICERÍNĂ s. v. nitroglicerină.

GLICERÍNĂ s. f. trialcool lichid, uleios, incolor, cu gust dulceag, obținut din grăsimi sau sintetic, din propenă, solvent, în parfumerie, în medicină etc.; glicerol. (< fr. glycérine)

*glicerínă f., pl. e (d. vgr. glykýs, dulce). Chim. Un corp lichid, gras, puțin mobil, incolor, dulceag, scos din corpurile grase pin [!] saponificațiune. Se topește la 17° și ferbe [!] la 290°. A fost extras de Scheele la 1779, ĭar la 1855 Berthelot arătă că e un alcool trĭacid. Se întrebuințează în medicină și parfumerie și servește și la făcut nitroglicerină, dinamită, cerneală, văpsele [!] ș. a.

glicerínă s. f., g.-d. art. glicerínei