Toate definitiile

GLOÁBĂ, gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa.

GLOÁBĂ s. 1. v. mârţoagă. 2. (IST.) (reg.) ispaşă, tălpăşag. (~ era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate în semănături străine.) 3. (IST.) herâie, zavescă. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.)

GLOÁBĂ s. v. amendă, penalitate, penali-zare.

gloábă (gloábe), s. f. – 1. Amendă. – 2. Mîrțoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s. m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ.

gloábă (oa dift.) f., pl. e (vsl. globa, amendă, globĭnikŭ, globnic, d. glava, cap; sîrb. globa, amendă, globitĭ, a amenda; rus. pogolóvščina, recrutare obligatorie p. fie-care. V. glavă). Vechĭ. Amendă: a da, a plăti gloabă. Azĭ. Cal prost, mîrțoagă, drîglă (după facultatea de a plăti amenda și în vite, care, în acest caz, eraŭ proaste).

gloábă (taxă, cal slab) s. f., g.-d. art. gloábei; pl. gloábe