Toate definitiile

GLUCÓZĂ s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie și în farmacie. – Din fr. glucose.

GLUCÓZĂ s. 1. (CHIM.) zahăr de struguri. 2. (FARM.) dextroză.

GLUCÓZĂ, glucoze, s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, care se găsește în miere și în fructe sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie. – Fr. glucose (< gr.).

GLUCÓZĂ s.f. Substanță organică dulce, albă și cristalizată, care se găsește în struguri, în amidonul din cartofi etc. [< fr. glucose, cf. gr. glykys – dulce].

glucóză s.f. Monozaharidă de culoare albă, cristalizată, dulce, care se găsește în miere, în fructe, în compoziția glucidelor. (< fr. glucose)

*glicóză și glucóză f., pl. e (d. vgr. glykýs, dulce). Chim. O substanță sólidă incoloră de 2 orĭ ½ maĭ puțin dulce de cît [!] zahăru. Se moaĭe la 60° și se topește la 86°. E o aldeidă-alcool și se găsește în fructele dulcĭ.

*glucóză, V. glicoză.

glucóză s. f., g.-d. art. glucózei