Toate definitiile
GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec.
GLUMÉŢ adj. hazliu, poznaş, vesel, (pop. şi fam.) ghiduş, hâtru, mehenghi, mucalit, ştrengar, şugubăţ, (înv. şi reg.) şăgaci, (reg., mai ales în Mold.) şăgalnic, (reg.) pozneţ, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaş, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) şăncăleţ, şăncălos, şodoman, (prin Transilv. şi Olt.) şodos, (prin Transilv.) şolomeţ, (prin Bucov. şi Mold.) şotelnic, (Bucov.) şotios, (Mold.) tămăşalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!)
Glumeţ ≠ serios
gluméț, -eáță s. și adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. glumĭcĭ, bg. glumec). Care glumește, te face să rîzĭ: om glumeț, lume glumeață. Neserios, farsor: acest om e un glumeț.