Toate definitiile

GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

GOGÍ vb. v. boli, piroti, tânji, zăcea.

gogí, gogésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a dezghioca, a curăți. 2. a lâncezi, a tânji, a boli.

gogésc v. tr. (d. goagă). Munt. Mold. sud. (Șez. 10, 292). Dezghĭoc [!], curăț de învăliș [!], de păstărĭ: a gogi nucĭ, mazăre. V. intr. Fig. Mold. (pin [!] aluz. la coloarea [!] galbenă a nucilor dezghĭocate de curînd). Lîncezesc, tînjesc, îs bolnav de mult timp. V. și govesc 2.

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă